Stefan cel Mare jud Vaslui 

Comuna Ştefan cel Mare este situată la doar 12 kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ şi are în componenţa sa următoarele sate: Bârzeşti, Brăhăşoaia, Călugăreni, Cănţălăreşti, Mărăşeni, Munteneşti şi Ştefan cel Mare.
 Satul Ştefan cel Mare a fost întemeiat în anul 1878 în urma împroprietăririi însurăţeilor promovată de domnitorul Carol I. Până la 1864, trupul de moşie “Dealul Bârladului” pe care a fost aşezat satul, era în proprietatea mănăstirii Fâstâci din judeţul Vaslui.
 În 1970, în jurul izvoarelor din dreapta DN 15D Vaslui-Roman, s-au descoperit resturi ceramic de tip “Poieneşti” (sec. II-III), resturi de amfore romane, precum şi fragmente de vase caracteristice secolului al IV-lea d. Hr.

Obiective de interes :

  • Podul medieval din Cănţălăreşti a fost construit în anul 1636 de către hatmanul Gavril Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu. Podul de piatră din Cănțălărești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din anul 2004 din județul Vaslui
  • Rezervaţia naturală Pădurea Hârboanca este situată pe versantul drept al Văii Bârladului, în apropierea satului Brăhăşoaia, comuna Ştefan cel Mare, la aproximativ 1,5 km stânga de şoseaua DN 24B Vaslui – Negreşti – Roman. Are o suprafaţă de 40.8 ha. Din bogaţia florei se remarcă: migdalul pitic, steliţa, rostogolul, floarea galbenă, buruiana de in, cosicelul, rutişoriul, toporaşii, garofiţa, buruiana pentru vânt, stânjenelul, drobul, stejarul brumăriu, cruşinul, mărgeluşele, stejarul pufos, şofrănelul sau brânduşa, trandafirul pitic.
  • Biserica cu hramul „Înălțarea Domnului” – 1939 – Stefan cel Mare. Prima biserică a fost construită din lemn înainte de 1772 cu cheltuiala Vornicului de Poartă Neculai Tiron care avea proprietăți funciare în sat și a fost reparată atât de către Ioniță Cuza (care o obținuse prin cumpărătură de la SaftaTiron, moștenitoarea tatălui său), cât și de fiul său, spătarul Gheorghe Cuza, de la care se păstrează un text scris în 1798 pe o ediție a “Cazaniilor lui Ilie Miniat”, tipărită la Buda în anul 1718, în care face o interesantă genealogie a propriei familii. Devenind (prin căsătoria cu fiica lui Gh. Cuza, Ecaterina), noul proprietar al moșiei Bârzești, marele vornic Constantin Vârnav ctitorește în 1845 o biserică din zidărie de cărămidă cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” iar pe cea din lemn o mută în satul vecin Dobroslovești(al cărui proprietar era) aflat la 6 km. est de Bârzești și unde se află și astăzi, fiind declarată monument istoric. Actuala biserică din Bârzești deține o valoroasă bibliotecă cu cărți vechi de cult care au numeroase însemnări (în chirilică) ale ctitorilor, foarte importante pentru cercetătorii avizați. În peretele dinspre vest al naosului (cu prelungire în pronaos) au fost reînhumate în 1942 osemintele ctitorilor dar și cele ale spătarului Gh.Cuza. Conform unei legende locale (bazată, totuși, pe un hrisov de la Petru Rareș), satul Bârzeşti ar fi fost întemeiat de un anume hatman Bârzea pe la începutul sec. al-XV-lea dar prima atestare documentară indubitabilă ne vine de la “24 ghenar 7003″ (1495) cu ocazia împărțirii unei moșteniri între succesorii lui Sima Rugină, făcută și întărită în prezența domnitorului Ștefan cel Mare. Pe teritoriul acestui sat s-au făcut importante descoperiri arheologice. La aprox.500 m.sud-vest de halta CFR Bârzești, pe terasa inferioară a râului Bârlad, s-au descoperit resturi de cultură materială aparținând fazei A Cucuteni, Hallstatt-ului, La Tène-ului precum și secolelor II-IV d.H. Pe Dealul Morii, între pârâul Muntenești și valea râului Bârlad s-au descoperit urme de locuire din aceleași perioade istorice. În vatra satului, la nord și vest de școală, de o parte și de alta a pârâului, s-au descoperit resturi de vase care, după felul pastei, forme și decor aparțin secolelor V-VI d.H., iar unele secolului al XVI-lea.
  • Biserica din cărămidă arsă cu hramul “Sfântul Ierarh Nicolae” sat Brahasoaia ridicată în anul 1875, deoarece veche biserica din lemn a fost distrusă în urma unui incendiu.
  • Biserica cu hramul “Sfinții Voievozi Mihai și Gavril” sat Călugăreni, a fost prima biserică atestată documentar, construită în anul 1820. Tot în această biserică a funcționat timp de 18 ani (1836-1854) și cea de-a doua școală ca an de înființare de pe teritoriul istoric al județului Vaslui, fiind devansată doar de cea din satul majoritar răzeșesc Zăpodeni, care a funcționat între anii 1830-1856.
  • Prima biserică a fost construită din lemn și a fost sfințită în anul 1819. Mutarea satului intervenită în anul 1865 a determinat construirea alteia, dar acest lucru s-a întâmplat foarte târziu, abia în 1958. Până în acest an, credincioșii din Cănțălărești fuseseră nevoiți să străbată câțiva kilometri la biserica veche, intrată acum în proprietatea satului vecin, Ciofeni. Biserica nouă are formă de navă, este foarte mică în raport cu numărul locuitorilor în scădere și are hramul “Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Cănţălăreşti – Prima atestare documentară a satului provine din 1 martie 1493 când Ștefan cel Mare dăruiește unui credincios slujbaș al său, Ion aprodul, “…satul Scanțirești pe Bârlad” pe care-l cumpărase de la “Ivul Mândrea și nepoții săi” cu suma de “100 de zloți tătărăști”.
  • Prima biserică din Mărășeni a fost construită din lemn. Sfințirea s-a făcut la data de 4 mai 1832. Odată cu ruinarea acestei biserici, s-a ivit necesitatea construirii alteia. Pe 2 decembrie 1918 s-a sfințit noua biserică ce are hramul “Sf.Mare Mucenic Dimitrie,Izvorâtorul de Mir”. Prima atestare documentară a satului datează de la 15 octombrie 1491, atunci când domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare face mai multe cumpărături în jurul orașului Vaslui, printre care și “…un sat pre Bârlad, din sus de Vaslui, anume Mărișeanii unde au fost Mareș-judele” pe care l-a cumpărat cu “200 de zloți tătărăști”.
  • În satul Muntenești există și funcționează cea mai veche biserică din comună construită din lemn în anul 1785, declarată monument istoric. Biserica are hramul “Sfinții Voievozi Mihai și Gavril”. 
 DSCN0152